Erorile educatiei “clasice”

Educaţie - 18 Mai 2009

• Inapoi
• Printeaza
• Trimite unui prieten

Ia ganditi-va un pic ... cum ar fi sa stiti ca propriul vostru copil  are un cont de 10 milioane  de euro la dispozitia lui, care ii poate oferi tot ce-si doreste pe lumea acesta, astfel incat sa fie ocolit de toate grijile financiare ? L-a primit in dar,  atunci cand s-a nascut... doar ca exista un mic impediment:  nu cunoaste codul PIN.  Dar atunci, cine il stie, ma veti intreba. Raspunsul este evident:  doar, voi, dragii mei parinti, cunoasteti aceasta combinatie magica. Sta in  puterea voastra, si subliniez , doar in puterea voastra, sa-i transmiteti copilului tot ce are nevoie sa stie  pentru a-si putea accesa “contul”. Altfel, exista un mare risc ca acest extraordinar copil sa depinda toata viata de dumneavoastra. Si stiti  cum puteti transmite aceasta ? Doar prin educatie...educatia este singura cale prin care copiii nostri isi pot folosi toate darurile pe care le-au primit cand au venit in aceasta lume.

Dupa ce ati citit aceste randuri poate va intrebati: bine, bine, am inteles ... dar cum facem aceasta? Ce,  pe mine nu m-au crescut parintii mei asa cum au stiut ei, si uite ce om am ajuns ? Ce mai am nevoie sa stiu, fac si eu cum face toata lumea... Asa este, alegerea va apartine, insa una este sa o fac atunci cand am toate informatiile necesare si alta este sa o fac cand nu cunosc tot ceea ce am nevoie. Mai ales ca personalitatea umana este atat de complexa... la fel ca si viata...

Ma uit in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane la cuvantul “educatie” :

EDUCÁTIE, educatii, s.f. Ansamblu de masuri aplicate in mod sistematic in vederea formarii si dezvoltarii insusirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor si ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societatii etc.; rezultatul acestei activitati pedagogice; buna crestere, comportare civilizata in societate. ♢ Loc. vb. A face educatie cuiva = a educa pe cineva. ♢ Educatie fizica = ansamblu de masuri care au ca scop asigurarea dezvoltarii fizice armonioase a oamenilor, intarirea sanatatii, formarea si perfectionarea cunostintelor, priceperii si deprinderilor de miscare necesare atat pentru munca, cat si pentru activitatea sportiva.

Dupa aceasta definitie, dilema mea este si mai mare. Nu ma intereseaza cuvinte savante, amanunte stiintifice asezate frumos intr-un limbaj de specialitate, nu ma  intereseaza teorii greoaie si modele complexe. Eu vreau sa stiu : “de ce sa nu-l lovesc pe acest copil obraznic si necuviincios, cand si data trecuta a fost eficient si a functionat ? , Cum sa rezolv un conflict fara sa degenereze intr-o confruntare epuizanta?,  De ce nu asculta copilul atunci cand vorbesc cu el ?

Mult prea adesea ne dam seama ca ceva nu functioneaza in relatia cu copilul, cand este prea tarziu,  cand copilul minte, este obraznic, nu invata, nu mai merge la scoala, se drogheaza sau cate si mai cate. Dar criza nu se instaleaza deodata. Semnele care au condus catre aceste comportamente s-au instalat putin cate putin , doar ca noi nu am stiut sa le decodificam.

Cred ca a venit momentul sa aflam ceva mai mult despre ceea ce eu consider o educatie benefica pentru individ, atat pentru sanatatea sa mentala cat si pentru sanatatea sa emotionala.

 As vrea sa va raspundeti la o intrebare: absolut toate cadrele didactice (indiferent de nivelul la care predau ) trec printr-o formare in pedagogie, unele mai norocoase aprofundeaza si elemente de psihologia dezvoltarii copilului. Voi, unde invatati sa fiti parinti ? Cand il doare burtica pe micut, il duceti la medic, dar cand il doare sufletul, ce faceti ? Sau cum va dati seama de acest lucru ?

Parintii care deja mi-au raspuns la aceasta intrebare au cateva directii: modelul parental din familie, prieteni, Internet, carti, reviste ... si cam atat. Fiecare da un sfat, o parere, adesea contradictorii... uneori de-a dreptul bulversante. Nu este suficient sa citesti, mai trebuie sa si aplici... si de multe ori cu tot ce ai citit te trezesti facand acelasi lucru, mai ales atunci cand este nervos si nedisponibil.

Cred ca iin educatia unui copil, pe langa iubire neconditionata este nevoie si de cunoastere... acea cunostere care te invata concret cum sa faci. Ma gandesc ca ar fi tare bine daca in scoala formala ( facultate, master, doctorat ) ar fi introdus un curs de “Educatia parintilor. Cand iesi de pe bancile scolii stii o multime de formule, teorii, datele la care au avut loc razboaie si batalii , dar cine te invata abilitati pentru viata ? Poate doar experientele triste de viata si nefericirea pe care o traiesti zilnic. Insa nici macar acestea nu garanteaza.

A educa inseamna a semana cu intelepciune si a culege cu rabdare. Chiar daca anumite lucruri ne deceptioneaza in prezent sa reusim sa privim in viitor, cu incredere,  potentialul copilului este cel mai mare dar pe care il putem oferi !

Fiecare dintre noi vrea ce este mai bun pentru copilul sau: cele mai bune scoli, cele mai bune haine, cele mai bune jucarii, etc. Ii umplem timpul copilului sa ajunga cel mai bun cand va fi mare. Doar ca uitam ca el are nevoie sa se joace, sa se bucure de viata, sa infrunte riscuri, sa sufere deceptii, sa invete strategii de rezolvare a problemelor, sa-si dezvolte inteligenta emotionala. Copiii invata sa opereze cu fapte logice dar nu cu emotiile lor. Sunt antrenati doar pentru succes si nu stiu sa abordeze esecurile (din care invatam atatea intotdeauna! ). Tehnologia moderna, care ne face viata mai usoara ( in aparenta ), in esenta ne transforma in mici robotei, copiii - masini de invatat, adultii – masini de muncit. O perspectiva bizara dupa parerea mea.

Suntem “educati” ca a ne gandi la noi si nevoile noastre emotionale este un lucru egoist, suntem adesea blamati pentru aceasta, asa ca invatam foarte devreme sa ne negam propriile trairi, fapt care conduce la frustrare , manie si violenta – lucru pe care il oferim ca model copiilor nostri; educatia devine dezumanizanta, fara emotie nu putem vorbi de fiinte umane.

 Educatia inseamna formare si nu doar informare. Copii au nevoie sa  se cunoasca si pe interior, nu numai pe exterior.  Le datoram copiilor  disponibilitatea  noastra de a invata cum sa-i invatam, nu conteaza daca esti bogat sau sarac , toti suntem oameni.

psiholog M.A. Mirela Horumba
mirelahorumba@gmail.com