Ce faci când soacra devine bunică?!

Psihologie - 18 Iulie 2007

• Înapoi
• Printează
• Trimite unui prieten

În copilărie am tot ascultat de mama, de tata, de bunici, de toată lumea. De abia am aşteptat să creştem să ne luăm zborul, să avem familia noastră, să scăpăm de cicăleală.

Dar viaţa e aşa cum e şi "de bună voie şi nesiliţi de nimeni", am căzut din lac în puţ! Adică în loc de cicăleala de la mama mai avem, bonus, şi cicăleala de la soacră. Şi dacă pe prima o suportăm, ne învăţasem cu ea şi ea cu noi, ce ne facem cu soacra? Că este mama lui, a iubitului, şi nu putem să zicem nimic, că ne raportează la soţ şi uite aşa se iscă o ceartă între noi, cei tineri.

Mai este problema că fiecare a fost crescut în felul lui şi ne uităm în grădina soţului ca să vedem de unde i se trag toate "obiceiurile" care nu ne convin. Şi parcă nu este suficient că vrem să îl schimbăm pe el să ne facem propria familie cu propriile obiceiuri, o mai avem şi pe soacră pe cap cu "ochiul" ei.

Cel mai bine este să stea fiecare la casa lui şi să avem o atitudine diplomatică atât cu ai noştri cât şi cu ai lui. De asemenea este bine să nu refuzăm ajutorul lor, al familiilor, căci se poate întâmpla chiar să avem vreodată nevoie de ei şi atunci să nu vrea să ne mai ajute. Însă puţină înţelegere este binevenită. Să ne gândim că totul porneşte din dragoste şi nevoia de protecţie, din dorinţa de a ajuta mai ales cu experienţa lor.

Şi câteodată chiar experienţa devine o problemă!

Când socrii devin bunici, deşi la vremea lor nu au avut timp să-şi crească copii, au avut serviciu, au crescut copii la gradiniţă, la creşă, cu cheie de gât, brusc ei devin sfătuitori. Însă, uită că experienţa lor se raportează la alte vremuri, la vremurile când era frig în casă, la vremurile când nu erau tot felul de produse pentru copii, la vremurile în care lipseau laptele praf şi piureurile din fructe, când copii erau vaccinaţi doar pentru câteva boli şi erau expuşi la restul.

Şi atunci ei vin cu sfaturile din urmă: îmbracă copilul , pune-i căciuliţa după baie, înfaşă-l, leagă-l pe bebe, dă-i lapte de vacă că e cel mai bun, iar ca şi meniu, ce să mai zicem. Toate aceste sfaturi erau bune, atunci, când au fost crescuţi copii lor, în situaţiile de atunci, şi este foarte adevarat că noi, părinţii de azi, am crescut frumoşi şi sănătoşi, însă acum este alta situaţia!

Alte vremuri! Sfatul meu este următorul

Respectaţi-vă părinţii, şi ai voştri si ai partenerului/partenerei, înţelegeţi-i, dar stabiliţi foarte ferm de la început, că bebeluşul este al vostru şi vreţi să îl creşteţi voi, aşa cum credeţi de cuviinţă! Sfătuiţi-vă, implicaţi-i şi pe ei, bunicii, arătaţi-le pe internet sfaturi, luaţi-i cu voi la shopping, să vadă noutăţile, să descopere că aveţi dreptate, că sunteti niste părinţi informaţi şi mai ales responsabili! În felul acesta vă veţi câştiga respectul şi mai ales încrederea lor.