Sfatul medicului

Numar total de intrebari: 128

• 

  "Doamna Pshiolog Cristina Calarasanu" de Bizau Mihaela, 14 Martie 2010

  fetita mea are 4 ani si nu doarme la gradinita.ma gindesc sa o las la program scurt ajutatima va rog cu un sfat.multumesc

  De cat timp merge fetita la gradinita? Somnul si alimentatia intampina adesea probleme in anumite perioade ale adaptarii la gradinita. Este important cum se simte fetita la gradinita, ce anume va povesteste de acolo, de ce nu poate adormi. A nu putea adormi se leaga de neliniste sau de agitatie. Acasa cum este somnul ei? Daca simtiti ca ii este foarte greu sa ramana la program prelungit este o idee buna sa o lasati doar la program scurt deocamdata.

  
• 

  "Nu Vrea Sa Mearga La Gradinita" de Ramona, 12 Martie 2010

  Am un baietel de 4 ani, in toamna l-amdus la gradinita dar in luna decembrie fiind foarte bolnav nu prea a mai mers. A stat acasa pana la jumatatea luni februarie dupa care a inceput cosmarul meu: nu mai vrea sa mearga la gradinita. Eu nu pot sa concep a nu merge la gradinita cand este foarte important orice ar putea sa invete. Intrebarea mea este sau poate un fat invatati-ma cum sa ma port sa-l fac sa mearga iar. Nu reusesc cu nici un fel de santaj. Va multumesc

  Adaptarea la gradinita este un proces dificil pentru copil, iar pauza cauzata de imbolnavire poate semnifica tocmai faptul ca aceasta adaptare nu s-a putut produce. Este important sa aflam ce anume determina refuzul copilului si cum se simte el la gradinita. Poate fi legat de relatia cu dvs si de dificultatea de separare. Santajul nu este o solutie, pentru ca refuzul copilului nu provine dintr-un capriciu, ci dintr-o suferinta. Iar ceea ce trebuie sa aflam este ce declanseaza aceasta suferinta. Este importanta si starea dvs care pare a fi foarte afectata, imi spuneti ca este "un cosmar", ceea ce ma face sa ma gandesc ca va simtiti neputincioasa si speriata. Dvs cum ati simtit plecarea copilului la gradinita si separarea de el timp de cateva ore?

  
• 

  "Atac De Panica" de Vali, 06 Martie 2010

  buna seara.... i mi cer scuze daca deranjez cu un al 2 lea mesaj...dar as dorii sa ma ajutati si in legatura cu fetita mea in varsta de 6 ani jumate. intra intr o stare de disperare atunci cand e vb de injectii...de vazut paienjeni..cand se loveste si vede sange..etc in legatura cu analizele..acele.....mi a facut atac de panica de vreo 3 ori...si din acest motiv sa speriat si fratele ei mai mic...,asistentele s au suparat...noi parintii ne am enervat.. tipa ...tremura,..pufaie...se inroseste... pana sa o intepe cineva...pana sa i se faca ceva...suspina si intra intr o stare de disperare... in legatura cu paienjenii.... vina cred ca este a mea... si mi pare rau.. insa trebuie sa gasesc cumva o rezolvare... intr o zi am pedepsit o si am pus o la colt...de fapt intr o seara... am stins lumina si am lecat la bucatarie... deodata a tipat si a fugit in pat...am venit repede si am intrebat ce e... a zis ca merge un paianjen pe usa...ca a auzit ea.. nu mi imaginez cum si a dat ea seama pe intuneric insa era adevarat...era un paianjen acolo... am calmat o...insa acum cand vede scama ceva pe ea...sau vreo ganganie...se agita... i am explicat ca asa cum gargaritele pe care vara le tine in mana nu i fac nimik...asa nici un paianjen nu i face nimik... intr o alta seara sa repetat atacul de panica in momentul cand incercam sa i scoatem primul dintisor..... pe langa faptul ca era foarte fricoasa...cand ii atingeam dintisorul...si gasea tot felul de scuze ca sa scape..... ..a vazut si un paianjen...si a inceput sa urle..sa arate cu degetul...sa se inrosasca... fratele ei sa speriat,a inceput sa tipe ...si a fugit din camera... a trebuit sa i tragem o palma ca sa si revina... intr un final sa calmat... am discutat...i am explicat ca ceva asa mic nu poate sa i faca ei rau...ca e mare si il poate calca... ca e dat de la doamne doamne.. si nu e ceva periculos ca ce vede ea la tv.. panica revine la diverse situatii... ce am putea face? multumesc

  Este destul de raspandita atat teama copiilor de ace cat si cea de paianjeni. Atunci cand vorbim de o spaima a copilului fata de un obiect sau un animal, ea nu se refera atat la obiectul respectiva, cat la un afect care se asociaza cu acel obiect si care este retrait de fiecare data cand il vede. Astfel, daca fetita a ramas in intuneric si a trait un sentiment de groaza, de abandon, a crezut ca ati parasit-o si ca nu va veti mai intoarce niciodata dupa ea, ori de cate ori vede paianjeni ii asociaza cu aceste trairi dramatice, de aici si starea ei foarte incarcata. In ceea ce priveste acele, este important sa incercam sa aflam cu ce anume le asociaza, ce ii transmit, in ce context a aparut aceasta frica. Panica este doar o reactie la afectele foarte intense pe care le traieste si ceea ce putem face este sa o ajutam sa le exprime si altfel, sa reuseasca sa scada putin intensitatea actelor si sa se foloseasca mai mult de cuvinte. Va recomand sa consultati si un psiholog unde sa mergeti cu fetita.

  
• 

  ",, 2 Probleme ,," de Vali, 06 Martie 2010

  buna seara..... am un baietel de 4 anisori jumatate... care are ,,2 probleme ,,. in primul rand... are o obsesie pt rosul unghiilor.... a ajuns sa aive doar jumatate din unghiuta...a inceput chiar sa si muste pielea din jurul unghie....iar acum un an chiar am tras cu un deget care i sa infectat...si ia copt.... desi atunci a vazut si zice el... a inteles ca din cauza ca roade unghiile i sa intamplat ceva la deget...el totusi nu a renuntat la acest obicei....problema e ca atunci cand nu roade unghiile..le rupe ... am observat ca acest lucru se intampla in momentul cand se concentreaza,cand ii e rusine.. taticul lui are cam aceiasi problema...oare sa mostenit?...dar totusi ce putem face?...poate e o solutie..in a mi dezvata si sotul... a 2 a problema este ca...atunci cand face treaba mare se duce in ultimul moment la olita sau la baie....motiv pt care sa mai intamplat sa se si scape pe el... l am certat....pt ca i sa intamplat si la gradinita...insa tot la fel face de fiecare data ... sta pana in ultima clipa...fuge la olita si in 2 sec e gata... este f puturos...si noaptea nu se trezeste ca sa se aseze pe olita...prefera sa se zbata in pat...sa se agite...si intr un final chiar sa faca pe el... cine doarme cu el trebuie mereu sa l trezeasca noaptea sa faca la olita.... a inceput sa i scot apa pe timpul noptii...dar tot se mai intampla .. va rog ajutat ma cu ceva raspunsuri...multumesc

  Aceasta modalitate de reactie a copilului care a devenit "o obsesie" asa cum o numiti dvs este folosita de el pentru a descarca anumite afecte intense pe care nu le poate exprima astfel. Asa cum observati si dvs, ele apar atunci cand se concentreaza, cand ii este rusine, adica atunci cand incarcatura emotionala este foarte crescuta. Este o inlocuire a cuvintelor cu o exprimare prin corp, insa o exprimare care are consecinte neplacute atat medicale cat si din punct de vedere social. Pare a fi o transmitere si din partea tatalui, care foloseste aceeasi modalitate de a-si descarca tensiunea. In ceea ce priveste olita, si acolo pare a fi vorba de ceva tensionat. Copilul se tine pana in ultima clipa, ceea ce inseamna ca incearca sa se controleze, sa se abtina cat mai mult. Este foarte important sa il ajutati sa comunice, sa va vorbeasca despre ceea ce simte, sa reuseasca sa inlocuiasca acele gesturi cu cuvinte.

  
• 

  "Cum Sa-mi Abordez Copilul?" de Ruxandra, 01 Martie 2010

  am un baiat de 3 ani si 2 luni. Baiatul meu imi vorbeste urat cand il cert(proast-o urat-o..etc)sau cand ii spun ca m-am suparat pe el. Este un copil foarte agitat. Face multe rautati doar asa ca-i place lui iar pe mine ma enerveaza si-l cert sau uneori il trag de par usor.cum sa-l abordez atunci cand arunca jucariile cand rupe vre-un lucru cand arunca hainele pe jos apoi incepe sa alerge si sa rada prin casa bucuros ca a mai facut ceva rau?mentionez ca stau cu ssocrii mei iar soacra este foarte bagacioasa, nu tine cont de mine de ceea ce-i spun eu copilului de faptul ca-l cert sau ii spun ca este pedepsit. Ea stie doar sa-l ia in barate si sa-l l pupe sa-l impace mereu fara a-i spune ca greseste, fara a-l certa. eu ma enervez si mai tare ajungand sa simt chiar ura si aversiune din cauza ei vis a vis de propriul meu copil. mereu in casa sunt certuri din cauza ei.

  Manifestarile agresive, fie in vorbire sau in act, precum si agitatia de care imi vorbiti (aruncat, alergat, rupt) sunt modalitati ale copilului de a exprima ceea ce simte. Deoarece la aceasta varsta el nu poate exprima in cuvinte ceea ce traieste pentru ca nu intelege ceea ce simte, apeleaza la aceste manifestari. Ceea ce imi descrieti ca face imi transmite ca este un copil furios, care resimte o suferinta pe care numai impreuna cu dvs o putem lega de ceea ce a declansat-o. Poate fi ceva din relatia cu dvs sau din climatul familial de care mi-ati spus. Daca exista aceste reactii contradictorii ale mamei si bunicii, copilul este confuz si nu reuseste sa isi structureze repere clare. Este important insa ca el nu face aceste lucru intentionat sau din rautate si ele nu sunt orientate impotriva dvs in mod special. De asemenea, este important ceea ce simtiti vis-a vis de el, pentru ca, chiar daca nu ii spuneti direct, el simte ceea ce simtiti si dvs datorita legaturii puternice.