Sfatul medicului

Numar total de intrebari:

• 

  "Neliniste" de Claudia Burga, 24 Octombrie 2008

  Am un baietel de 3 ani si 9 luni care a inceput sa mearga la gradinita. Incerc sa il prezint cat mai scurt. Nu este foarte comunicativ, ii place sa se joace cu noi, parintii, raspunde la intrebari, dar de multe ori se face ca nu aude. Era destul de ascultator. Stie deja sa citeasca, ii plac foarte mult cifrele, iar cu jucariile nu prea se joaca. In parc ii ignora pe ceilalti copii, foarte rar si foarte putin gaseste ceva interesant de facut cu cei de varsta lui. Problemele au aparut cand l-am dus la gradinita. A devenit foarte neascultator si agresiv. Acasa putem spune ca se comporta aproximativ normal, mai este si neascultator, dar nu in mod exagerat. La gradinita este marea problema. S-a schimbat foarte mult: loveste copiii, ii impinge de cele mai multe ori fara motiv, nu o asculta pe doamna educatoare daca il cearta sau il spune sa stea pe "scaunul rusinii" pentru ca s-a purtat urat fata de ceilalti copii (asta e marea problema). Cat au loc activitati este ascultator si participa la ele, dar in pauze devine un alt copil. Va rog sa ne spuneti cum trebuie sa ne purtam cu el? Are un comportament normal pentru varsta lui?

  Din ceea ce imi spuneti, baietelul dvs pare foarte inteligent si bine dezvoltat intelectual pentru varsta lui. Insa, pe plan relational exista niste dificultati din ceea ce inteleg. Pe de o parte nu este atras de ideea de a se juca cu ceilalti copii sau cu jucariile, iar pe de alta parte sunt niste probleme la gradinita. Ma intreb alaturi de dvs de unde acest neinteres fata de activitati cu alti copii. El cum se joaca cand este singur? Care sunt activitatile lui acasa? In relatie cu dvs cum este? Agresivitatea in general nu apare fara motiv. Ea este o modalitate in special a copiilor mici de a exprima ceea ce nu pot exprima in cuvinte: nemultumire, suferinta, confuzie etc. Ar putea fi o problema de adaptare, legata de incapacitatea lui de a intra in relatie cu ceilalti copii. Pedepsirea lui si izolarea intr-un colt al clasei nu face decat sa accentueze furia si suferinta copilului . Incercati sa vorbiti cu el despre cum este la gradinita, sa va povesteasca cum se simte acolo, cum se joaca cu ceilalti copii. www.centrupsihologie.ro

  
• 

  "NEPOTUL MEU" de ELENA G, 15 Octombrie 2008

  In urma cu 2 saptamani nepotul meu Alexandru de 13 ani a avut o experienta dureroasa.A fost martorul unui accident de circulatie in urma caruia tatal lui a fost ranit f.grav si ulterior,dupa o saptamana de coma tatal lui a decedat.Aparent Alexandru este bine, plange dar putin,isi aminteste episoade din ce s-a intamplat la accident.Eu am impresia ca sufera foarte mult dar se inchide in el.Cum putem sa-l ajutam?

  Decesul unuia dintre parinti reprezinta o suferinta foarte mare pentru un copil, cu atat mai mult cu cat el nu are capacitatea de a exprima ceea ce simte.Situatia a fost cu atat mai traumatica cu cat evenimentul s-a produs neprevazut, amplificand astfel socul. La aceasta varsta copii au tendinta de a nega moartea parintilor, de a se comporta ca si cum nu s-ar fi intamplat, de a fi ca inainte. Travaliul de doliu, adica exprimarea suferintei sub forma unor regrese, plans, accese de furie, stari de voma sau alte stari somatice se produce dupa cel putin 6 luni de la deces. Momentan, este foarte recent si starea copilului este suficient de traumatica incat sa nu puteti face altceva pentru el decat sa fiti alaturi si sa-i asigurati un suport afectiv. Este foarte importanta si starea mamei, cum traieste ea doliul, pentru ca modul in care ea isi va permite sa exprime suferinta si durerea sa il va ajuta si pe copil sa o exprime pe a lui. In masura in care simtiti ca starea copilului dobandeste anumite manifestari care va vor ingrijora, puteti apela la ajutorul unui psiholog. www.centrupsihologie.ro

  
• 

  "EMOTIE" de DARIUS, 15 Octombrie 2008

  urinarea mai deasa e normala la emotii?

  Intre corp si psihic exista o relatie foarte stransa. Astfel atunci cand ne simtim emotionati, corpul nostru resimte din plin efectul: transpiram, ne bate inima mai tare, ne inrosim la fata etc. Unele emotii mai puternice, cum este frica se pot asocia cu urinari mai dese sau cu dureri abdominale, in special la copii care nu au capacitatea de a verbaliza si exprima trairile lor. www.centrupsihologie.ro

  
• 

  "Parere" de Mihaela, 01 Octombrie 2008

  Buna ziua. Am o fetita de 4 ani si 2 luni care este foarte energica. Nu sta un minut intr-un loc. Mai nou am probleme cu ea la gradinita. Nu o asculta pe doamna educatoare, scoate limba, alearga prin clasa, inpinge copii, ii musca, nu-i lasa sa doarma. Daca i se acorda multa atentie este mai cuminte. Eu mai am si un baietel de 10 luni si nu pot sa-i acord numai ei atentie. Nu pot sa zic ca este lipsita de atentie. La inceput il batea, acum il iubeste se joaca cu el dar mai brutal. Intr-o zi mi-a zis sa-l iau si sa-l bag din nou in burtica pentru ca este suparata pe el ca-i ia toate jucariile. Ea vrea sa stai tot timpul cu ea. Eu ii mai dau cate ceva de desenat, de scris si ma mai duc la ala micu sau sa mai fac cate ceva prin casa si vine si imi spune ca nu vrea sa stea singura si sa stau cu ea. I-am facut o camera speciala pentru ea si nu vrea sa doarma acolo ca ii este frica sa stea singura. Cat am fost insarcinata cu ala micu stateam langa patul ei jos si o culcam si apoi ma duceam la maine in camera dar peste noapte faceam drumuri non-stop. Acum o saptamana am incercat din nou sa o culc in camera ei dar a stat pana la ora patru dimineata treaza si la patru a venit la mine in camera si a dormit bustean. Cand era la ea in camera am intrebato de ce nu doarme si a spus ca ii este mai bine daca sta cu ochi deschisi. Cred ca ii este frica sa stea singura. Va rog sa ma sfatuiti ce sa fac pentru ca la gradinita este o problema foarte mare. Nu o asculta pe doamna si s-a pus chiar problema sa cautam alta gradinita. Ma doare sufletul pentru ca stiu ca este foarte desteapta dar rautacioasa si neascultatoare. Am incercat o mie si una de metode. Am pedepsito punand-o la colt, lundui ce ii era mai drag. Nimic nu a facuto sa fie cuminte. Acasa este cat decat cuminte dar un colectivitate este jalnic. In prima saptamana de gradinita cand educatoarea avea doar cativa copii si ii putea arata mai multa atentie a fost linistita dar acum este un pericol public. Va rog ajutati-ma. Va multumesc

  Aparitia unui alt fratior este un moment incarcat de tensiune si trairi intense pentru copilul mai mare. Gelozia apare frecvent si ea este generata de faptul ca fetita simte ca exista un pericol de a va pierde, de a nu mai avea dragostea dvs doar pentru ea. Astfel se explica dorinta ei de a petrece tot timpul langa dvs, de a nu dormi singura, precum si reprosurile ei cu privire la cel mic. Manifestarile de la gradinita sunt o modalitatea de a-si exprima furia si teama aparute o data cu nasterea fratiorului. Tot ceea ce ea face nu este o dovada a lipsei de inteligenta sau a obrazniciei, ci este expresia a ceea ce simte si nu poate exprima in cuvinte. Asa cum spuneam si altor mamici, metodele de pedeaspa prin izolare, prin punea la colt sau prin deposedarea de obiectele preferate nu au cel mai adesea efectele scontate, ci chiar efectul advers. Nu stiu daca "putem" face un copil sa fie cuminte, insa stiu ca putem incerca impreuna sa intelegem ce ne transmit actele lui, ce ne spun ele despre fetita si despre suferinta ei. Relatia cu tatal ei cum este? Am retinut expresia dvs "pericol public", ceea ce ma duce cu gandul ca aveti poate un motiv de ingrijorare caruia nu ii gasiti explicatia sau solutia. In masura in care considerati util puteti apela la un specialist, pentru a intelege mai bine care este ingrijorarea dvs. www.centrupsihologie.ro

  
• 

  "MOTIVATIE..." de DANA, 22 Septembrie 2008

  cum as putea sa-mi motivez copilul in varsta de 14 jumatate sa se apuce de invatat?sau cum l-as putea face sa realizeze ca acest an e hotarator pt. viitorul lui?va multumesc...

  Pentru a putea sti ceea ce il motiveaza sau il pune in dificultate pe copil este necesar sa aflam cateva lucruri despre el. E adevarat ca aceasta perioada este una importanta, incarcata de presiune atat pentru el cat si pentru dvs. Insa el simte atat importanta cat si responsabilitatea pentru rezultatele sale in raport cu ceea ce isi doreste. Cum au fost rezultatele lui la invatatura pana acum? Faptul ca ma intrebati cum sa il motivati ma face sa cred ca aveti anumite motive sa va indoiti de capacitatea sa de a reusi sau de a se mobiliza. Simtiti ca exista astfel de motive? Discutati cu el despre perioada de acum si cea care va urma, incercati sa aflati cum simte si cum vede el, ce isi doreste, care sunt grijile si temerile sale. www.centrupsihologie.ro